My ignorance is bliss

Crapa inima in ea de ciuda. Cu pumnii stransi si dintii inclestati nu isi dorea decat sa ii futa una intre ochi.
Singurul lucru care o oprea era doar gandul ca o sa isi ia si ea una peste cap daca face asta.
Totusi ecoul cuvintelor lui ii rasuna din ce in ce mai strident in urechi si nu reusise sa scoata decat un “Ahhhhhhh!!” anemic..
“Iesi afara panarama!!” auzi din nou si printre lacrimi mai putu bolborosi doar “Ei lasa.. o sa iti para tie rau pentru asta..”
“Sa-mi para rau? Unu.. nu o sa-mi para rau.. doi nu ai ce-mi face.. trei.. iesi afara panarama.”
L-am auzit apoi spunand.. “De ce naiba sunt toate asa de proaste??”

Sa pic pe jos de ras cand mi-a zis “Poti veni. Nu a mai parcat nimeni de mult la mine.” Ohh da.
Nu stiu de ce dar mi-a venit instant in minte fraza: “Femeile bune sunt ca locurile de parcare. Cele bune sunt deja luate iar cele libere sunt pentru handicapati..”
Am reusit sa ma abtin din ras dar la un momentdat am auzit un “Esti un mare nesimtit!!” foarte apasat si tipat.. si mi-a inchis telefonul.
Nu cred ca a fost totusi prea inspirat din partea mea sa ii zic bancul..

Te-ai cacat pe tine inainte sa pui mana pe colac. Ai crezut ca un “posibil” iti dadea dreptul sa ma iei cu “uite mai fraiere cine sunt eu.. nu mai ajungi acum la nasul meu.. pizda mea o sa fie celebra..”
Sunt destui care pot sa iti calce pe vise fara pic de zbucium interior. Trebuie sa inveti sa ti le protejezi.
Pai ce credeai ca iti dadeam sfaturi de bine pentru ca iti vroiam raul??

Si acum? De ce plangi? De ce iti umpli pumnii cu lacrimi amare. Poate o sa i se rupa cuiva sufletul de mila. Probabil s’a gasi un fraier.
Sa stai la pamant e si asta un raspuns la esecuri.
Si poate e mai bine asa. Oamenii slabi si prosti nu au ce cauta sus. Ia si te obisnuieste cu gustul uscat de praf. Il simti cum iti inunda plamanii?
Praf. Ca si sufletul tau.
Banii te ridica dar sufletul moare odata cu amintirile. In ochii cui o sa’ti traiasca sufletul?