..are defapt un final. A fost scris candva in creion de 0.9mm dupa ce penita din pana de gasca s’a rupt la finalul propozitiei: “.. si au trait fericiti pana la adanci batraneti.”
Nefericitul nostru scriitor fiind prea beat sa gaseasca cealalta pana, iar gasca o vanduse pentru o calimara de cerneala, nu mai avusese incotro decat sa scrie finalul dramatic cu acel amarat de creion.
(Stiu.. o sa ziceti ca ce pula mea cauta un creion in povestea asta.. da va zic ca e adevarat.. cautati pe google.)
Cum ziceam.. povestea ar fi continuat (dupa relatarile unor oameni de nadejde ai carciumii din sat, nea’ Fanel, tanti Sanzaiana, Vasile a lu’ Ion si multi altii care erau prea captivati de mustul de toamna sa isi poata spune numele) in felul urmator:
“.. si au trait fericiti pana la adanci batraneti… o perioada. Ca apoi ea a gasit un tanar print ce cauta o femeie cu “experienta” si muuulta zestre. Ca deh.. tanar.. tanar dar vroia sa omu’ nostru o caruta noua cu cel putin 4 cai putere.
El, fostul candva puternic si viril rege, visa, langa doua gemene frumoase si cu.. “sufletul” mare, la un viitor sub forma de pastile albastre, stiind ca izvorul tineretii fara de batranete e doar vrajeala.
Dupa cum stim ca cu vise nu se face mare lucru si frumoasele noastre gemene se duceau sa se futa cu Zburatorul nostru cu caruta noua.”
(apropo orele de limba romana in care povestea profa ca Zburatorul, care se ducea din casa in casa si futea virginele noaptea, e simbolul iubirii au fost cele mai bestiale, mai ales cand profa e o domnisoara la vreo 50 de ani).
“Si intr-o zi tanarul nostru print a fugit cu frumoasele noastre gemene si cu caruta cea noua si cu mult aur la malul marii si s-au futut pana s-au plictisit si povestitorul nostru era deja prea beat sa mai scrie si s’a dus la somn.”
Ce cacat de poveste. Nici beat nu-mi iese. Cred ca intr-o zi, cand o sa imbatranim si mai mult, o sa rada copii.. “Nene da unde ai facut limba romana? La scoala?”