My ignorance is bliss

Crapa inima in ea de ciuda. Cu pumnii stransi si dintii inclestati nu isi dorea decat sa ii futa una intre ochi.
Singurul lucru care o oprea era doar gandul ca o sa isi ia si ea una peste cap daca face asta.
Totusi ecoul cuvintelor lui ii rasuna din ce in ce mai strident in urechi si nu reusise sa scoata decat un “Ahhhhhhh!!” anemic..
“Iesi afara panarama!!” auzi din nou si printre lacrimi mai putu bolborosi doar “Ei lasa.. o sa iti para tie rau pentru asta..”
“Sa-mi para rau? Unu.. nu o sa-mi para rau.. doi nu ai ce-mi face.. trei.. iesi afara panarama.”
L-am auzit apoi spunand.. “De ce naiba sunt toate asa de proaste??”

Sa pic pe jos de ras cand mi-a zis “Poti veni. Nu a mai parcat nimeni de mult la mine.” Ohh da.
Nu stiu de ce dar mi-a venit instant in minte fraza: “Femeile bune sunt ca locurile de parcare. Cele bune sunt deja luate iar cele libere sunt pentru handicapati..”
Am reusit sa ma abtin din ras dar la un momentdat am auzit un “Esti un mare nesimtit!!” foarte apasat si tipat.. si mi-a inchis telefonul.
Nu cred ca a fost totusi prea inspirat din partea mea sa ii zic bancul..