Ignorance is bliss

Stateam priveam si asteptam. Scaunul era foarte incomod, din lemn masiv, fara vreo pernita ceva si cu un spatar inalt tot din lemn din 5 coloane nerotunjite la margini, foarte incomode atunci cand te rezemai. Era cald iar fumul, lumina slaba si discutiile celor din jur creau o atmosfera placuta de cafenea boema.. pentru studenti.
Chelnerita era noua. Nu stia ce are la bar, fapt pentru care a trebuit sa fac vreo 2 incercari pana sa nimeresc ceva si purta pantofi cu tocuri inalte. Mare greseala cand ai de stat in picioare toata ziua. Plus ca era si uratica nu cred ca avea sa castige din bacsisuri prea mult.
Cafea se racise. Ma uitam in ceasca si ma gandeam “oare se poate muri la propriu de plictiseala?”.
Am prins din zbor un “Ma asculti?”
- Ah da.. desigur. Ma gandeam ca s-a racit cafeaua si nu stiu daca sa imi iau inca una sau sa imi iau un ceai.
- Ahh OK. Si cum spuneam… m-am intalnit cu ea la mall si i-am spus……
Mi-am mai luat un ceai negru cu lapte. Eram de acum fascinat de cat de mult poate vorbi despre.. nimicuri. Si fara sa se repete.
Nu m-a tinut mult fascinatia. Am continuat cu ce faceam putin mai inainte. La masa de langa un tip imbracat intr-un pulover gri cu anchior si lantisorul de argint cu cruciulita aferenta peste pulover, pantaloni negri si pantofi cu botul lung vrajea o tipa “sufletista” imbracata prea subtire pentru ianuarie si a carei bikini rosii ascundeau un fluture tatuat prost putin peste linia de sfarsit a fundului.

Cu mult mai fascinant ca vanzarile de sfarsit de sezon.